O tuse productivă care persistă de mult timp, secrețiile eliminate zilnic și episoadele repetate de „bronșită” sau pneumonie nu ar trebui considerate automat normale.
În spatele acestor manifestări se pot afla bronșiectaziile – dilatații permanente ale bronhiilor care împiedică eliminarea eficientă a mucusului și favorizează apariția infecțiilor respiratorii. Boala poate avea manifestări foarte diferite. Unele persoane prezintă simptome ușoare și stabile, în timp ce altele se confruntă cu infecții frecvente, dificultăți respiratorii, hemoptizie și limitarea activităților zilnice.
O evaluare corectă trebuie să stabilească nu numai cât de extinse sunt modificările pulmonare, ci și cauza lor, microorganismele implicate și impactul real asupra vieții pacientului.
Ce sunt bronșiectaziile?
Bronhiile sunt căile prin care aerul circulă spre diferitele regiuni ale plămânilor. În bronșiectazii, pereții unor bronhii sunt deteriorați, iar acestea rămân permanent dilatate.
Mucusul nu mai poate fi eliminat eficient și se acumulează în interiorul căilor respiratorii. Se poate forma astfel un cerc repetitiv:
- secrețiile stagnează în bronhii;
- bacteriile se înmulțesc mai ușor;
- apar infecția și inflamația;
- pereții bronhiilor sunt deteriorați suplimentar;
- eliminarea mucusului devine și mai dificilă.
La unii pacienți este afectată o singură regiune pulmonară. La alții, bronșiectaziile sunt răspândite în mai mulți lobi sau în ambii plămâni.
Ce simptome pot provoca?
Unele bronșiectazii sunt descoperite întâmplător la un CT toracic. Altele produc simptome zilnice sau episoade periodice de agravare, numite exacerbări.
Manifestările pot include:
- tuse persistentă, de obicei productivă;
- eliminarea zilnică a secrețiilor;
- spută abundentă sau cu miros neplăcut;
- infecții respiratorii repetate;
- pneumonii care reapar în aceeași regiune;
- dificultăți de respirație;
- respirație șuierătoare;
- oboseală;
- reducerea toleranței la efort;
- durere sau disconfort toracic;
- sânge în spută – hemoptizie;
- febră și stare generală alterată în timpul exacerbărilor;
- scădere în greutate în formele severe.
O tuse „veche” nu trebuie ignorată doar pentru că pacientul s-a obișnuit cu ea. Creșterea cantității de secreții, schimbarea culorii sputei, apariția febrei sau accentuarea lipsei de aer justifică o reevaluare medicală.
De ce apar bronșiectaziile?
Bronșiectaziile nu reprezintă o singură boală și pot avea numeroase cauze.
Acestea pot apărea în legătură cu:
- infecții pulmonare severe din trecut;
- tuberculoză;
- pneumonii repetate;
- tulburări ale sistemului imunitar;
- fibroză chistică;
- dischinezie ciliară primară;
- aspergiloză bronhopulmonară alergică;
- boli inflamatorii sau autoimune;
- infecții cu micobacterii netuberculoase;
- aspirația repetată a conținutului alimentar sau gastric;
- obstrucția unei bronhii printr-un corp străin, o stenoză sau o formațiune.
În unele cazuri, cauza nu poate fi identificată chiar și după o evaluare completă. Aceste forme sunt numite idiopatice.
Identificarea cauzei este importantă deoarece poate schimba tratamentul. De exemplu, o problemă de imunitate, o infecție cu micobacterii sau o obstrucție bronșică necesită abordări diferite.
Cum se stabilește diagnosticul?
Radiografia pulmonară poate sugera existența unor modificări, dar poate rata bronșiectaziile, mai ales dacă acestea nu sunt extinse.
Investigația principală pentru confirmarea diagnosticului este CT-ul toracic cu secțiuni fine. Acesta poate arăta:
- bronhiile dilatate;
- îngroșarea pereților bronșici;
- acumularea secrețiilor;
- zonele afectate;
- caracterul localizat sau difuz al bolii;
- existența unor complicații;
- o posibilă obstrucție a bronhiilor.
Simpla identificare a bronșiectaziilor pe CT nu este însă suficientă. Este necesar să se stabilească microorganismele implicate, funcția pulmonară, cauza bolii și frecvența exacerbărilor.
Ce investigații pot fi necesare?
Planul este adaptat fiecărui pacient și poate include:
Analiza secrețiilor
Cultura din spută poate identifica bacteriile care întrețin infecțiile și sensibilitatea acestora la antibiotice.
În anumite situații sunt necesare teste pentru fungi sau micobacterii netuberculoase. Recoltarea secrețiilor înaintea începerii antibioticului, atunci când starea pacientului permite, poate ajuta la alegerea unui tratament mai precis.
Probe funcționale respiratorii
Spirometria arată cât aer poate mobiliza pacientul și dacă există o obstrucție a căilor respiratorii. Rezultatele ajută la monitorizarea evoluției și la alegerea tratamentului.
Analize de sânge
În funcție de istoricul pacientului, pot fi evaluate:
- imunoglobulinele;
- markerii inflamatori;
- sensibilizarea la Aspergillus;
- anumite boli autoimune;
- posibile cauze genetice.
Nu toate testele sunt necesare tuturor pacienților.
Bronhoscopie
Bronhoscopia permite examinarea interiorului căilor respiratorii și recoltarea unor probe.
Poate fi recomandată în special dacă există:
- bronșiectazii localizate;
- pneumonii repetate în aceeași regiune;
- suspiciunea unei obstrucții bronșice;
- hemoptizie;
- imposibilitatea obținerii unei probe relevante de spută.
Evaluarea trebuie să includă și calitatea vieții
Rezultatele CT-ului și spirometriei nu descriu întotdeauna complet povara bolii. Două persoane cu modificări imagistice asemănătoare pot resimți bronșiectaziile foarte diferit.
Pentru un pacient, problema principală poate fi tusea zilnică. Pentru altul poate fi cantitatea mare de secreții, oboseala, teama de hemoptizie sau faptul că infecțiile îi întrerup frecvent activitatea profesională și viața socială.
Evaluarea ar trebui să urmărească și:
- limitarea activităților zilnice;
- toleranța la efort;
- frecvența exacerbărilor;
- impactul tusei și al secrețiilor;
- oboseala și calitatea somnului;
- efectele emoționale și sociale;
- timpul și efortul necesare pentru tratamentul zilnic;
- obiectivele pacientului.
Un studiu publicat în 2026, care a validat versiunea italiană a chestionarului Quality of Life–Bronchiectasis, a arătat că pacienții cu exacerbări frecvente, dificultăți respiratorii mai mari sau forme mai severe raportau o calitate a vieții mai redusă. Scorurile s-au deteriorat semnificativ și în timpul exacerbărilor. Studiul publicat în Therapeutic Advances in Respiratory Disease
Concluzia relevantă este că experiența pacientului trebuie discutată și evaluată, nu dedusă doar din imaginile CT sau din valorile spirometriei.
Cum sunt tratate bronșiectaziile?
Tratamentul urmărește întreruperea cercului format din stagnarea secrețiilor, infecție și inflamație.
Modificările structurale ale bronhiilor sunt, de regulă, permanente. Cu toate acestea, simptomele pot fi controlate, numărul infecțiilor poate fi redus, iar funcția pulmonară poate fi protejată.
Eliminarea secrețiilor
Kinetoterapia respiratorie reprezintă una dintre componentele principale ale tratamentului.
Pacientul poate învăța:
- tehnici de respirație;
- tuse controlată;
- drenaj postural;
- utilizarea dispozitivelor care produc presiune expiratorie pozitivă;
- metode prin care mucusul este mobilizat și eliminat mai ușor.
Tehnica trebuie aleasă individual și învățată sub îndrumarea unui kinetoterapeut sau fizioterapeut respirator.
Activitatea fizică și reabilitarea pulmonară
Mișcarea adaptată poate îmbunătăți toleranța la efort și poate sprijini eliminarea secrețiilor. Pacienții cu dificultăți respiratorii sau capacitate redusă de efort pot beneficia de un program de reabilitare pulmonară.
Tratamentul exacerbărilor
O exacerbare poate fi anunțată de:
- accentuarea tusei;
- creșterea cantității de spută;
- schimbarea culorii secrețiilor;
- febră;
- agravarea dificultăților respiratorii;
- stare generală alterată.
Antibioticul este ales, pe cât posibil, în funcție de culturile actuale și de microorganismele identificate anterior. Nu orice creștere a tusei necesită automat antibiotic. Repetarea tratamentelor fără evaluare microbiologică poate favoriza rezistența bacteriană.
Tratamentul preventiv
La pacienții cu exacerbări frecvente pot fi luate în considerare antibioticele inhalatorii sau macrolidele administrate pe termen lung.
Aceste tratamente nu sunt potrivite pentru toate persoanele. Înaintea administrării unui macrolid pot fi necesare excluderea unei infecții cu micobacterii netuberculoase, evaluarea cardiacă și verificarea auzului.
Ghidul European Respiratory Society din 2025 recomandă tehnicile de eliminare a secrețiilor pentru majoritatea pacienților și reabilitarea pulmonară pentru cei cu o capacitate redusă de efort. Antibioticele pe termen lung sunt rezervate pacienților cu risc crescut de exacerbări și trebuie alese individual. Ghidul European Respiratory Society
Alte măsuri importante
Planul terapeutic poate include:
- medicație pentru fluidificarea secrețiilor;
- bronhodilatatoare, dacă există indicație;
- vaccinare antigripală și antipneumococică;
- renunțarea la fumat;
- activitate fizică regulată;
- hidratare adecvată;
- evaluarea stării de nutriție;
- tratarea bolii care a provocat bronșiectaziile.
Corticosteroizii inhalatori nu reprezintă un tratament de rutină pentru bronșiectazii. Ei pot avea indicație dacă pacientul prezintă și astm, BPOC sau o altă afecțiune pentru care aceste medicamente sunt recomandate.
Ce trebuie făcut dacă apare sânge în spută?
Inflamația cronică poate determina apariția unor vase de sânge fragile în jurul bronhiilor afectate. Din acest motiv, unii pacienți pot prezenta hemoptizie. Orice episod nou trebuie comunicat medicului.
Eliminarea unei cantități importante de sânge, dificultatea de a respira, amețeala, paloarea sau starea de slăbiciune reprezintă o urgență și impun apelarea serviciului 112.
Când este necesară evaluarea de chirurgie toracică?
Majoritatea pacienților cu bronșiectazii sunt tratați fără operație. O evaluare de chirurgie toracică poate deveni utilă atunci când boala este localizată, infecțiile sau sângerările se repetă, iar tratamentul medical corect nu reușește să controleze simptomele.
Indicația nu se stabilește numai după CT, ci prin analiza multidisciplinară a întregului caz.
Află în detaliu când bronșiectaziile pot avea indicație chirurgicală
Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultația, investigațiile și recomandarea medicală individuală.